Jurnalul albastru

        Ea este femeia cu parul albastru care m-a inspirat  in crearea decorului.
Stă in fața Ușilor albastre , cu pălăria dată pe spate și derulează filmul amintirilor – acum împlinirea-i bate in alte nuanțe.
La 30 de ani, femeia are un jurnal, fie în bibliotecă, fie pe raftul amintirilor – funcționează ca o măsură a împlinirilor și îndeplinirilor aspirațiilor. Ne subliniază calitățile, ne încurajează și ne reinventează. Ne face conștiente de ceea ce suntem și vrem.
Ne agățăm din ce în ce mai puțin de amintirile vechi care încă ne descifrează personalitatea, dar  ne vom ține  strâns de cele de după 30 de ani, ce ne vor reînnoi egoul.
Tocmai o întâlnisem pe femeia de treizeci de ani, hotărâtă, mamă, soție și iubitoare de vechituri patinate frumos. Avea părul albastru si imi lăsa de înțeles că ușile albastre din recuzită sunt ceea ce-si dorește mai mult. M-a inspirat si am trasat legătura intre întâmplări si imagini, animând fructele de corcoduș si de soc in albastru–violet; urzeala culorilor le-a filtrat in contraste si saturații lăsând impresia că cerului ii lipsește azuriul senin.
Cu ușile larg deschise, îmbrăcate în ierburi dogorite, photocornerul a îmbrățișat invitații unindu-i în semne fotografice filtrate cu grijă în urnele memoriei.
Scaunele, însă, au înscris cu un accent sport in decor prin înnodarea simplă a panglicilor scrise, diluând conținutul saturat din restul ambientului.
Pălăriile gigant cu panglică neagră au umbrit misterios privirile din spatele genelor vânturate ale femeilor cochete.
Femeia de 30 de ani e mulțumită de compunerea unui jurnal albastru, zâmbetul ei fiind un semn de admirație pentru decor.

                            Cu urme albastre, Pălăria